Amalgam

Cadem...liberi,fara substrat intr-o lume densa.Ba nu.Abisul in care vrem sa ajungem ne face sa credem ca realitatea nu este cea pe care o vedem. Ne aprofundam curiozitatea in carti uitate prin biblioteci. Acum suntem adolescenti..Incet incet devenim adulti,luand viata in piept,realizand ca nu tot ce zboara se mananca si lumea nu e asa cum credeam ca este. Iubim..Poate parea o joaca pentru unii,dar pentru altii este ceva luat in serios,solemn.Intens,plini de durere cand ne despartim de cel nepotrivit/a,devenim bucurosi intalnind alta iubire,posibil "potrivit/a". Care este absolutul in iubire? Adancirea intr-un intuneric din care nimeni nu mai poate iesi ? Ciopartit de un suflet cu porniri animalice?Sentimente ce nu-si mai au rostul in fata pornirilor.. Cautam absolutul in iubire,apoi plutim in deriva. S-a consumat iubirea? A disparut in ceata? Sentimente...Trairi...Un amalgam.Al meu..